Vibrarea betonului

Micile scăpări răstoarnă construcţiile mari, sau mai bine zis pentru România vibrarea corectă a betonului reprezintă o necesitate absolută, deoarece este o ţară cu risc seismic ridicat iar betonul nevibrat prezintă goluri, pori, fisuri şi neomogenităţi care-i reduc semnificativ rezistenţa. Modul de obţinere a unui beton omogen ţine în mare măsură de respectarea unor reguli de vibrare.

În urma vibrării: • Se elimină apa şi aerul în exces, obţinându-se un beton omogen şi rezistent, fără porozităţi; • Betonul fiind omogen, nu vor apărea fisuri în urma dilatărilor şi contractărilor termice; • Se obţine umplerea completă a cofrajului, inclusiv a spaţiilor înguste; • Se asigură pătrunderea completă a pastei de mortar printre agregate (pietriş, nisip); • Rezultă o mai bună aderenţă între beton şi armatură; • Se obţine o mai bună aderenţă între betonul turnat proaspăt şi straturile mai vechi de beton; • Creşte gradul de impermeabilitate (important mai ales în cazul teraselor şi plăcilor de balcoane).

Necesitatea vibrării betonului

Articolul 16 “Punerea în operã a betoanelor” din reglementãrile EH stipuleazã la punctul 16.2. “Compactarea betonului”: “Compactarea betonului dupã turnare se va efectua utilizând proceduri corespunzãtoare, depinzând de consistenţa mixturii, în scopul eliminãrii golurilor ºi obţinerii unei mase de beton omogenã, fãrã segregarea componentelor. Procesul de compactare trebuie continuat pânã la apariţia la suprafaţã a pastei de ciment”. Aceasta se obţine prin vibrare cu ajutorul vibratoarelor pentru beton. Care este rolul vibratorului pentru a obţine o compactare corectã a betonului? Betonul este o mixturã de apã, agregate uscate (nisip ºi pietriº) ºi praf de ciment. Vibratorul transmite în aceastã masã oscilaţii de înaltã frecvenţã astfel încât frecarea internã între particule este diminuatã considerabil. Se mãreşte astfel fluiditatea, mixtura ajungând local la consistenţa unui fluid, fãcând astfel posibilã pãtrunderea acesteia în colţuri sau în alte locuri cu acces dificil. În timpul acestui proces, aerul conţinut în masa de beton se ridicã la suprafaţã sub forma de bule. În general betonul conţine gaze în proporţie de aproximativ 1% din volumul sãu. Aceste gaze sunt parţial produse de reacţiile chimice dintre componentele betonului şi parţial de aerul captat în masa betonului în procesul de amestecare a componentelor acestuia. Masa de beton se transformã în cursul vibrãrii din eterogenã şi poroasã în omogenã şi compactã. Prin intermediul vibrãrii este deci posibil sã evitãm eterogenitatea, în acest fel asigurând cã mortarul umple complet cavitãţile dintre nisip şi pietriş. O proporţie excesivã de apã şi aer în mixtura betonului conduce la o rezistenţã scãzutã a acestuia dupã întãrire. Prin intermediul vibrãrii se obţine o mixturã omogenã, conţinând proporţia corectã de apã, aer şi ciment, optimizându-se astfel rezistenţa betonului. Tendinţa modernã de a se utiliza betoane “uscate”, cu o proporţie mai scãzutã apã / ciment, face cu atât mai necesarã vibrarea, eliminându se astfel aerul captat în masa betonului în timpul preparãrii acestuia. Odatã betonul vibrat corespunzãtor, o secţiune prin acesta aratã o dispunere egalã şi uniformã a nisipului şi pietrişului în întreaga masã, rezultând o rezistenţã ridicatã a betonului dupã întãrire. Gradul de vibrare trebuie apreciat corespunzãtor, o vibrare excesivã conducând la segregarea agregatelor: pietrişul în partea inferioarã şi nisipul în partea superioarã. Aceasta segregare este mai pronunţata în cazul betoanelor mai fluide. Segregarea conduce la dilatãri diferite ale diferitelor zone ale masei de beton, ajungându-se în final la apariţia fisurilor. Vibrarea betonului conduce de asemenea la o mai bunã aderenţã între betonul turnat recent şi straturile mai vechi de beton. Pentru asigurarea unei calitãţi corespunzãtoare a betonului este necesarã respectarea cu stricteţe a tehnologiei fiecãrei etape: de la reţeta de preparare, amestecarea corespunzãtoare, urmatã, dupã turnare, de vibrarea masei de beton.

Metode de vibrare a betonului

Vibrarea internã

Un vibrator de forma alungitã (cunoscut sub denumirea de “lance” sau “bulã”) este introdus în masa betonului. Acesta intrã în contact direct cu masa betonului. Se utilizeazã în special la structuri înalte (pereţi, stâlpi, radiere, picioare de pod, etc.), dar se poate folosi şi la plãci de grosime mare (peste 10 cm).

Vibrarea de suprafaţã

O grindã sau o riglã care are ataşat un mecanism de vibrare este pusã în contact cu suprafaţa care urmeazã a fi vibratã şi apoi deplasatã pe aceasta. Se utilizeazã la plãci şi pardoseli.

Material realizat cu sprijinul societăţii RET Utilaje: 021-467.41.01 This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

[ÎNAPOI]