| ARTA DE A CONSTRUI |
| Cu toţii avem în noi creativitatea necesară pentru a crea lucruri frumoase. Doar că mulţi dintre noi nu o folosesc. Motivele sunt irelevante. Am citit ceva interesant recent, care spunea că dorinţa creativitate există în fiecare om dar pentru a ajunge la aceasta trebuiesc înlăturate părţile în plus. Putem face o comparaţie cu o sculptor şi creaţia sa. Sculptorul, minuţios sparge părţile pietrei pentru a crea forma. Forma exista în piatră înainte ca acesta să ajungă la ea. A existat întotdeauna, doar au trebuit înlăturate părţile care nu erau necesare. La fel este şi cu creativitatea. Pentru a crea, trebuiesc înlăturate întâi părţile care nu ne sunt necesare. Acestea pot lua forma grabei, nervilor, neîncrederii, teama, etc. După ce toate aceste „bucăţi de piatră” au fost înlăturate, putem vedea clar viziunea noastră, iar lucrul pe care dorim să îl cream va putea lua formă. |
|
|
| Există bineînţeles mai multe categorii de „creatori” în piaţă. Unii crează pentru ei, alţii crează pentru bani, mai sunt cei care crează pentru simplul fapt că acest lucru le oferă plăcere şi satisfacţie, mai rari, alţii din obligaţii. În fine. Sunt mulţi. Dar de reţinut este faptul că verbul „a crea”, se află în fiecare dintre noi şi este folosit la ordinea zilei fie că vrem sau nu. Este imposibil de a nu crea...nimic. Problema este că nu întodeauna lucrul pe care l-am creat este şi frumos şi oamenii nu pot beneficia de pe urma creaţiei noastre. Alteori pot chiar suferi.
Acum, un criteriu foarte important la achiziţionarea unui apartament este vechimea imobilului. Cele care depăşesc 20 de ani, nu numai că sunt considerate foarte vechi, dar să zicem doar nici locatarii actuali şi nici cei viitori nu vor avea vise frumoase noaptea. Problema este alta, clădirile vechi au fost făcute conform timpurilor acelea, cu tehnologii vechi şi cu utilaje neperformante, dar au rezistat. Problema sunt cele noi. Se pare că un avans tehnologic înseamnă numai viteză de lucru pe la noi. Am fost acum ceva vreme să vizionez un apartament, un triplex penthouse mai exact. Prima dată când am vazut aşa ceva în Bucureşti. Agentul imobiliar mi-a spus că voi rămâne impresionat. Am rămas. Dar din cu totul alte motive. Pe lângă faptul că avea o arhitectură foarte ciudată, şi ti-ai fi blestemat zilele dacă uitai telefonul în camera de la etajul trei, deoarece sările erau foarte înguste şi greu de urcat şi coborât, dar şi tencuiala din interior începuse să cadă. Ni s-a spus că e o problemă cu ţevile...Eu cred că mai multe. Şi nu doar cu ţevile. Lovitura de graţie a fost când am descoperit că fost foarte frumos şi într-un mod cât se poate de pitoresc amplasat paratrăsnetul blocului chiar deasupra dormitorului de la etajul trei, aflându-se şi la 5 metri de terasa pe care stăteam. Ar fi interesant de dormit o noapte acolo. Va fi cu siguranţă o experienţă care pune la test curajul şi stăpânirea de sine. Să sperăm că nu vom fi nevoiţi niciodată. În concluzie, arta de a construi este similară cu arta de a trăi iar ceea ce construim este pur şi simplu o reprezentare a modului în care ne trăim viaţa. Ca să construim frumos, întâi trebuie să trăim frumos, iar creaţia noastră va rezista mult, mult timp în viitor, poate chiar pentru totdeauna. Cele bune, Ciprian Rotaru |
