CUM TRANSFORMI UN VIS ÎN REALITATE?

Cum arată piaţa construcţiilor, la jumătatea anului 2011? Financiar, teoretic, nu stăm prea bine, practic, şoselele fie ele mici sau A2, sunt pline. Spre mare, spre munte, lumea se înghesuie cu mic cu mare să prindă puţin soare sau din răcoarea munţilor. Ce-i drept, în spirit de aventură, dar într-un mod mai subtil să uite puţin de problemele, care dacă nerezolvate, nu numai că se adună, dar vizual par să se amplifice....sau viziunea să se îngusteze. Cert este că totul este incert.

Se construieşte, fiind cald şi frumos, şi nu cred că sunt singurul care este trezit dimineaţa devreme, de zumzăitul melodic şi cristalin al picamerelor, şi mai nou al drujbelor. Constructorii par că stau cu un ochi pe ceas şi cu unul pe echipament, pentru a începe lucrarea cât mai devreme posibil. Chiar şi clădirile care acum un an - doi au fost lăsate în paragină din lipsa de fonduri, încet încet se finalizează. Cele terminate sunt într-adevăr în mare proporţie goale din cauza lipsei de cereri. Dar măcar sunt terminate.

Am fost în Bulgaria recent, ca tot omul, care a zis „nu” algelor sau serviciilor de o stea jumate de pe litoralul românesc, şi pot spune că porţiunea de şosea pe care am mers, cu intrarea pe la Vama Veche, iniţial, câţiva km au fost ok, dar restul de 80% ca după bombardament, cu câteva utilaje răsfirate ici colo şi muncitori care stăteau la soare admirând „gânditori” maşinile de lux care veneau din România. Şi, colac peste pupăză, la întoarcere nu am văzut niciun indicator care să direcţioneze spre România. Doar la 3 km de vamă scria vizibil, MARE, România. Primitor şi încurajator: alţii stau mai prost decât noi. Nu are rost să număr ţările care stau mai bine… sunt prea multe.

Să revenim pe meleagurile mioritice, şi la subiectul nostru principal de discutie: piaţa de mică mecanizare 2011. Când vorbim de statistici şi bucăţi vândute, în România totul este relativ. Astfel, dacă tragem linie şi dorim să avem o viziune clară, nu prea se poate. Pentru că există o lipsă, aparent cronică de informare în acest subiect „tabu”.

În schimb, pot vorbi despre manageri, cei care au rezistat crizei interne şi externe (noi în România avem două crize din care una are vreo 20 de ani vechime). Constatăm o lipsă de deschidere în ceea ce priveşte dialogul dintre  cei care vând produse similare, o lipsă a informaţiilor globale. Mulţi visează la mai bine, undeva într-un viitor îndepărtat, iar cei care au rezistat cu succes vremurilor sunt concentraţi pe proprii clienţi. Am avut ocazia de a sta de vorbă cu peste 80% dintre distribuitorii de mică mecanizare din România. Foarte multe păreri diferite una de cealaltă. Variantele ieftine de orice sunt la mare căutare. Valorile şi adevărul, după cum spunea Artistotel, se schimbă în timp. Ceea ce era odată adevărat poate deveni în viitor fals. Românii nu „sunt prea săraci să cumpere ieftin”, dar nici prea profesionişti. Şi aici revenim la o temă care doare: lipsa unei pregătiri tehnice generale. La noi meseria se face după ureche, şi lumea este încântată că merge şi aşa, deoarece aşa este cel mai simplu pentru fiecare individ.

Dorim o piaţă profesionistă, cu oameni care să cumpere uneltele necesare la calitatea necesară, calculând global asupra afacerii şi nu cumpărând lucruri ieftine sau de provenienţă îndoielnică. Avem o piaţă a construcţiilor incredibil de mare, care aşteaptă doar un semnal care să pornească, dar care este ţinută în loc de interese personale la nivel înalt şi de o populaţie sărăcită forţat. Deci, visăm lucruri care se pot realiza. Şi atunci, cum transformi un vis în realitate? Este simplu. Te trezeşti.

Cu bine,

Ciprian Rotaru